Substante daunatoare


Cand vorbim de substante daunatoare, trebuie sa fim foarte atenti. Apa din reteaua de distributie este deja potabila, administratorul acesteia garantand in termenii legii ca parametrii substantelor dizolvate nu depasesc parametrii prevazuti de legislatie. Prin urmare administratorul retelei garanteaza o calitate legala a apei. Termenul daunator ar putea dezvalui o conotatie emotiva si nu una bazata pe realitatea stiintifica, care dispune de o solida baza stiintifica. De exemplu teama legata de sodiu e generata de o informare incorecta din partea unor marci de ape minerale care pun in contrast sanatatea in prezenta sodiului in apa (e imposibil ca sodiu, care e de natura exploziva in contact cu apa, sa influenteze sanatatea, doar daca se vorbeste de ionul de sodiu, atunci da).
Parasind acest sector emotiv si subiectiv al substantelor daunatoare, putem trasa o imagine reala asupra poluantilor prezenti si a patologiilor asociate lor. In acelasi timp este interesant sa descriem cauzele diversilor poluanti posibili in apa de la robinete.
Originea poluarii prezente in POU ar putea fi, in unele cazuri, legata de originea instalatiei distributive sau de o incorecta dimensionare.
Utilizarea tuburilor de plumb e stopata de cateva decenii, dar unele cladiri nu au dispus de inlocuirea acestor tuburi. In Italia aceasta problema are importanta mai ales pentru centrele istorice.
Utilizarea rezervoarelor de acumulare e necesara fie pentru a garanta fluxul acolo unde revizia nu e constanta, fie pentru a face fata unei retele distributive deficitare.
In unele cazuri conductele subterane detin sifoane care in cazul unor fisuri atrag in interior elemente contaminate.
Rareori se intampla ca statia de pompare sa fie cauza depasirii parametrilor care garanteaza calitatea apei, in aceste situatii Primaria fiind informata asupra acestui fapt.
Escavarile si lucrarile de restaurare pot fi cauza deteriorarii temporare a calitatii apei potabile din POU.
Un argument obiectiv, nascut din studii aprodundate in cautarea unor solutii optime, este cel referitor la produsele derivat din dezinfectare, acestea sunt rezultate din substantele dezinfectante utilizate de administatorii apeductelor pentru a mentine calitatea apei, in ciuda riscului unei proliferari bacteriene.Pentru a garanta calitatea apei la punctul de consum se folosesc substante de dezinfectie. Doza este stabilita in functie de diferiti parametri, printre care statusul retelei de distributie , ori absenta ei, originea apei din retea.
Produsele cele mai folosite sunt hipocloritul,bioxidul de clor si ozon, in unele tari se foloseste cloramina  (USA-Spagna). La inceput folosirea lor era studiata in functie de costuri, de complexitatea tehnica si rezduri organoeletice(miros-gust) .In ultimele decenii s-a descoperit ca dezinfectatii folositi genereaza anumite reziduri care pot avea efecte nocive pentru sanatatea umana .Folosirea acidului hipoclorit genereaza in special Trialometani (THM),si Clorati
Bioxidul de clor la randul lui produce Clorati si Cloriti
Ozonul el insusi e nociv dar genereaza Bromoformiu
Cloramina determina formarea cloraminei organice ,nitrati si nitritiFormarea acestor reziduri depinde de cantitate ,tipul  de substante folosite,calitatea apei,aciditate, prezenta de materie organicada (TOC ) si temperatura.
Institutiile de distributie a apei potabile garanteaza ca prezenta acestor substante sa fie minima ,sub  parametri stabiliti de lege.
In unele ocazii pentru a depasi aceste produse derivate din dezinfectie se folosesc lampile cu ultraviolete.
La tabelul cu substante daunatoare nu e cu siguranta unul exhaustiv, dar are scopul de a cataloga in ordine sistematica substantele nocive, indicand care sunt riscurile expunerii si care sunt tratamentele adecvate. In privinta efectelor posibile ale acestor substante, e bine sa nu ne alarmam. Depasirea valorilor parametrice nu implica o patologie imediata, e nevoie, statistic vorbind, de ani indelungati de consum pentru a exista consecinte patologice.