| Capacitatea antimicrobiana a razelor UV este descoperita la sfarsitul secolului XIX. Primele cercetari in domeniul epurarii apei s-au facut la inceputul secolului XX. Era vorba de o tehnologie in faza experimentala si foarte costisitoare, care cu trecerea anilor s-a demonstrat neeconomica in raport cu sistemele de dezinfectare chimica. |
|
| Eficienta tratamentului cu UV ca antimicrobian depinde de o serie de parametrii, principalii find referitori la doza specifica (energia per timp de expunere tinand cont de suprafata), lungimea razei de unda UV, la torbidita’ del mezzo, temperatura. In tabelul ”Efectul antibacterian” sunt prezentate dozele necesare pentru distrugerea diferitelor forme de viata. |
|
In ultimele decenii interesul si utilizarea instalatiilor cu raze UV pentru sterilizarea apei a cunoscut o crestere intensa; pe de o parte tehnologia a avansat si s-au redus costurile, iar pe de alta parte au crescut si exigentele legate de aspectele organoleptice ale apei. Utilizarea razelor UV in locul sistemelor de clorurare (sau alti dezinfectanti) garanteaza impotriva formarii dei derivatilor din substante de dezinfectare. |
|
| Lampile cu raze UV utilizate in domeniul tratarii apei potabile pot fi de diferite tipuri: cu vapori din mercur la presiune inalta sau medie, lampa cu xenon (pulsatii), cu eccimeri sau cu LED. |
|
| In domeniul tratarii apei in punctul de consum, se foloseste in general lampa pe baza de vapori de mercur la presiune scazuta. Aceasta deoarece sunt putin influentate de temperatura apei, deoarece au o cadere de emisie in jurul lungii de unda da 254 MH,(ce-a mai buna valoare pentru efectul antibacterian) si o durata de timp suficient de lunga (intre 6000 si 9250 h). |
|
| In acelasi timp pretul acestui tip de lampa nu este ridicat. |