Sterilizarea apei cu Lampi Ultraviolete

gabriel.filip@wts-online.ro — Sat, 24 Dec 2011 14:25:45 +0000

Ce sunt?
Principiu de functionare
O scurta prezentare
Eficienta in domeniul tratarii apei destinate consumului uman
Tipuri de lampi
Tehnologie de construire
Limite si riscuri
Dispunerea de parti componente

Lampa Uv foloseste capacitatea razelor ultraviolete de a bloca reproducerea ADN-ului, distrugand astfel orice forma de viata.

Apa este directionata intr-o camera speciala si iradiata cu o cantitate suficienta de raze ultraviolete.

Razele ultraviolete nu sunt vizibile ochiului uman si sunt impartite in patru categorii in functie de nivelul lor energetic, incepand cu cel mai scazut nivel, UVA si terminand cu cel mai ridicat Vacum UVV.

Capacitatea antimicrobiana a razelor UV este descoperita la sfarsitul secolului XIX. Primele cercetari in domeniul epurarii apei s-au facut la inceputul secolului XX. Era vorba de o tehnologie in faza experimentala si foarte costisitoare, care cu trecerea anilor s-a demonstrat neeconomica in raport cu sistemele de dezinfectare chimica.

Eficienta tratamentului cu UV ca antimicrobian depinde de o serie de parametrii, principalii find referitori la doza specifica (energia per timp de expunere tinand cont de suprafata), lungimea razei de unda UV, la torbidita’ del mezzo, temperatura. In tabelul ”Efectul antibacterian” sunt prezentate dozele necesare pentru distrugerea diferitelor forme de viata.

In ultimele decenii interesul si utilizarea instalatiilor cu raze UV pentru sterilizarea apei a cunoscut o crestere intensa; pe de o parte tehnologia a avansat si s-au redus costurile, iar pe de alta parte au crescut si exigentele legate de aspectele organoleptice ale apei. Utilizarea razelor UV in locul sistemelor de clorurare (sau alti dezinfectanti) garanteaza impotriva formarii dei derivatilor din substante de dezinfectare.

Lampile cu raze UV utilizate in domeniul tratarii apei potabile pot fi de diferite tipuri: cu vapori din mercur la presiune inalta sau medie, lampa cu xenon (pulsatii), cu eccimeri sau cu LED.

In domeniul tratarii apei in punctul de consum, se foloseste in general lampa pe baza de vapori de mercur la presiune scazuta. Aceasta deoarece sunt putin influentate de temperatura apei, deoarece au o cadere de emisie in jurul lungii de unda da 254 MH,(ce-a mai buna valoare pentru efectul antibacterian) si o durata de timp suficient de lunga (intre 6000 si 9250 h).

In acelasi timp pretul acestui tip de lampa nu este ridicat.

Camasa care separa lampa de apa trebuie sa fie strict dintr-un material permeabil la raze UV, in general folosindu-se quartz pur (dioxid de siliciu). Unele instalatii folosesc tuburi din teflon, material permeabil la razele UV, dar cu un grad de transmitere inferior fata de quart.

Invelisul prin interiorul caruia trece apa trebuie sa fie unul adecvat pentru apa destinata consumului uman si in acelasi timp nu trebuie sa se deterioreze in contact cu razele UV.

Otelul inox si unele variante de teflon sunt azi cele mai utilizate solutii.

Utilizarea lampii cu raze UV in instalatii de epurare a apei este foarte recomandata. Riscurile sunt practic inexistente, sunt doar cazuri de fotodegradare a nitratilor in nitriti, care oricum depinde de expunerea indelungata si de prezenta nitratilor.

Va reamintim ca, la fel ca toate instalatiile de tratare a apei potabile, este necesara o intretinere constanta, inlocuind partile uzate si procedand la salubrizarea si curatirea lor.

Lampile uzate trebuiesc dispuse ca deseuri speciale. Contin mercur.

Pentru aprofundarea subiectului:

Eficienta razelor ultraviolete

Filtrare apa prin carbuni activi

gabriel.filip@wts-online.ro — Wed, 21 Dec 2011 14:23:17 +0000

Ce sunt?
Principiu de functionare
O scurta prezentare
Tipuri de carbuni
Modalitati de producere
Eficienti in domeniul tratarii apei destinate consumului uman
Aditivi
Limite si riscuri
Tipologii tehnice constructive
Dispozitie

Datorita principiului de absorbtie, carbunii activi au o puternica putere de a adsorbi substantele de pe suprafata lor de actiune.

Definitie: punand in legatura doua faze de exemplu, o faza gazoasa si una solida, se obtine densitatea unei substante prezente intr-o faza, pe suprafata de separare intre cele doua substante.

Pentru a explica acest principiu vom folosi un exemplu simplu ,lasam sa cada un obiect de aur in mercur . Mercurul nu intra in dizolvare cu metalul pretios, nu se creaza o legatura metalica, dar aderenta primului la aur este de asa masura incat prin procese obisnuite cele doua metale nu pot fi separate.
Acelasi procedeu intervine si in cazul contactului carbunilor activi cu diversi compusi.

Unul din factorii care influenteaza capacitatea de adsorbtie, in afara caracteristicilor specifice materialele cu care intra in contact, este suprafata. Suprafata specifica, si anume raportul dintre masa si suprafata, asupra careia actioneaza carbonul activ este mare, un gram de CA poate atinge 2000 m2!

Capacitatea de adsorbtie a carbunelui era cunoscuta cu mult timp in urma, in epoca renascentista apa fiind lasata sa curga peste o suprafata de carbuni pentru ai imbunatati claritatea si gustul.

Mastile de gaz din primul razboi mondial erau captusite cu cartuse din carbuni activi, astfel ca in caz de otravire prin ingerare, in afara clasicelor spalaturi gastrice, se administra si carbuni activi. Eficienta lor inceta atunci cand structura externa a carbonului era saturata, acesta nemaiputand sa absoarba.

Exista posibilitatea regenerarii CA. Un jet de vapori saturati intr-o cantitate si in perioada stabilita, spala CA. Vaporul elimina poluantii, care trebuiesc recuperati printr-o distilare fractionata.

Carbunele activ este un produs pentru distilare uscata la temperaturi cuprinse intre 400 si 600 Â°C, in mediu anaerob, de reziduri vegetale, anumite rumegusuri, coji de migdale, nuci…

In functie de tipul de provenienta pot avea diferite caracteristici atat ca putere de absortie ci si ca siguranta in utilizare .

Materia prima este tratata prin porcedee succesive inainte de a fi introdusa in campul tehnic. Carbunele produs in stadiu de pulbere este destinat ciclurilor de spalare care pot fi pe baza de apa, de solventi acizi sau altceva. Scopul este de a diminua cat mai mult riscul de miscare moleculara din materie in contact cu fluidul de epurat.

Utilizarea carbunilor activi in domeniul tratarii apei pentru epurare sau a fi potabila, este indincata atunci cand substantele daunatoare sunt de origine organica sau compusi pe baza de clor.

tabelul in PDF are scopul sugestiv de a evidentia capacitatile diferite de adsorbtie.

In practici diferite utilizarea carbunilor activi prezinta limite. O dimensionare adecvata va evidentia eficienta sistemului garantat pentru folosirea lor.

Aspectul referitor la proliferarea bacteriologica in interiorul carbunilor activi trebuie tratat cu mare atentie. Structura lor poroasa si originea lor vegetala fac din carbunii activi un mediu optim de respandire a florei bacteriene.

Atunci cand scopul lor este unul civil, destinat a imbunatati continutul suprafetei sau a apei, experienta ne-a invatat ca riscul este major. In dimensionarea instalatiilor se tine cont de acest aspect folosind-se sisteme bactericide sau batteriostatici.

Termenul bacteriostatic indica capacitatea de a impiedica dezvoltarea florei bacteriene, dar nu si de a o elimina. Numarul de colonii bacteriene care se transmit in interiorul sistemului ramane acelasi.

In cazul unui sistem bactericid, in functie de eficacitatea sa, putem reduce sau elimina complet flora bacteriana.

In general se opereaza cu adaos de aditivi cu functia de a crea un factor oxidant, Vezi nitratul de argint sau dipolul cupru-zinc.

Exista sisteme mecanice, unde membrane microporoase de ordinul miilor (sau chiar mai putin) de milimetri opresc bacteriile.

Utilizarea lampilor cu raze ultraviolete e cu siguranta cel mai eficient mijloc.

Se pot folosi si compusi cum ar fi hipocloridul de sodiu, dioxid de clor, acidul acetic, dar riscam sa ineficentizam procesul de filtrare

Filtrare prin Osmoza inversa

gabriel.filip@wts-online.ro — Tue, 20 Dec 2011 20:53:29 +0000

Ce este?
Principiu de functionare
Eficienta in domeniul tratarii apei destinata consumului uman
Limite si riscuri
Leggende metropolitante (acidita’)
Tipologii tehnice constructive
Intretinere

In natura inconjuratoare principiul osmozei este prezent si vizibil in multe fenomene. Plantele isi trag din sol apa si mineralele prin osmoza; tot prin osmoza corpul uman purifica sangele cu ajutorul rinichilor. Osmoza contribuie mereu la reglarea unor fenomene specifice corpului uman. In acest fel explicarea fenomenului devine simpla. Sa presupunem un recipient cu apa in el.

O membrana semiimpermeabila (apa poate trece prin membrana intr-un singur sens) desparte doua substante diferite in una din ele fiind dizolvata o cantitate mai mare de saruri.

Concentratia diferita din cele doua substante creaza o migratie a moleculelor de apa, din ce-a cu o mai mica concentratie in cealalta solutie mai bogata in saruri, in asa fel incat cele doua substante sa ajunga la aceeasi valoare a concentratiei. Aceasta migratie moleculara creaza, prin urmare o presiune osmotica naturala asupra solutiei mai concentrate.

Termenul de osmoza inversa presupune exercitarea unei presiuni artificiale, printr-o forta externa, asupra solutiei mai concentrate, iar daca membrana este pozitionata in directia corecta, vom obtine o migratie a moleculelor catre substanta mai slaba in concentratie, obtinand astfel apa pura si o crestere a concentratiei de saruri in apa ramasa.

Acest principiu denumit ‘osmoza inversa’ este aplicat in tratarea apei potabile printr-un sistem dinamic, unde alimentarea cu apa este constanta, apa lejera este prelevata iar apa cu concentratie salina indepartata.

Complexitatea constructiva a acestui sistem nu e una mica, incepand cu inima procesului care este membrana osmotica.

Porozitatea membranei este foarte mica ,pori fiind de 0.0001 microni. Astazi membrana este constituita din materiale sintetice, la inceputuri insa materialul de baza era un derivat al celulozei. In prezent se folosesc materiale sintetice TFC.

Filtrarea prin osmoza inversa are o eficienta crescuta, de fapt indeparteaza substantial aproape toate substantele dizolvate in apa, atat cele daunatoare, cat si cele inerte sau utile pentru o alimentatie corespunzatoare. Aspectul central al unei dezbateri stiintifice nerezolvate, este acela daca apa osmotizata este indicata pentru o alimentatie corecta; referindu-ne la acest aspect specific apa osmotizata este sanatate umana.

In tabelul urmator putem vedea eficacitatea tratamentului.
Procentele indica cantitatea indepartata.

SUBSTANTE ANORGANICE	%
-torbidita’ (velatura)	>99
Cationi/metale
-sodiu	>96
-potasiu	>97
-calciu (duritate)	>99
-aluminiu	>99
-fier	>99
-mangan	>99
Cationi/metale grele
-arama	>99
-plumb	>99
-zinc	>99
-mercur	>99
-cadmiu	>99
-crom	>98
-nichel	>99
Anioni
-fluorura	>99
-fosfati	>99
-clorura	>98
-nitrat	>97
-sulfati	>97
-nitriti	>97
SUBSTANE ORGANICE	%
Hidrocarburi
-etan, octan, decan, ecc.	>98
-benzen, toluen, xilen, etilbenzen, ecc.	>99
-gasolio	>99
Idrocarburi poliaromatici
-IPA	>99
Idrocarburi clorurati
-compusi care pot rezulta in urma clorarii apei	>99
Trialometani (THM)
-triclorometan	>60
-bromodiclorometano, dibromoclorometano, tribromometano	>99
Pesticide
-PCB	>99
MICRORGANISME
-batteri eterotrofi	>99
-batteri coliformi/e. coli	>99

Unele substante dizolvate cum ar fi de exemplu acidul carbonic sau oxigenul, nu sunt oprite de membrana. In acelasi timp alte substante sunt agresive in contact cu membrana.

Membranele TFC utilizate azi sunt delicate si nu rezista in fata unor poluanti, clorul find un astfel de poluant. Apele salcii trebuiesc tratate cu membrane speciale. In unele zone (rare) din Italia, apa din retea e contaminata cu apa de mare, prezenta clorurilor fiind letala pentru obisnuitele instalatiile prin osmoza inversa, de aceea trebuiesc utilizate membrane brakewash, special studiate pentru tratarea apelor salcii (fiind foarte utile in obtinerea de apa potabila din apa maritima).

Clorul utilizat pentru dezinfectarea apei din retea produce o uzura prematura a membranei, de aceea este important instalarea de filtre de carboni activi inaintea membranei. Acestia trebuiesc intretinuti cu regularitate, tocmai pentru a evita schimbarea frecventa a membranei, care este o componenta mult mai scumpa.

Apa osmotizata pierduta nu e mai acida decat altele, dar cu siguranta e mai agresiva datorita cresterii puterii solventilor, in acelasi timp absenta carbonatului de calciu si prin urmare a efectului tampon, poate mari prezenta unor acizi ca acidul carbonic, pe care membrana nu-i poate indeparta in totalitate.

In sectorul domestic sunt doua modalitati de construire a instalatiei: prin cumul sau productie directa.

Instalatii prin cumul exploateaza presiune din retea si in al doilea rand tipul de membrana (de la 50 la 150 de galoni GPD pe ora) producand picatura cu picatura apa osmotizata care este acumulata intr-un rezervor de apa.

Schema urmatoare faciliteaza definirea unor pasi

Filtrul 1 indeparteaza sedimentele,nisipul, filtrul 2 din carbune activ indeparteaza poluantii organici si compusii pe baza de clor (protejand membrana) 3 este membrana pentru osmoza care separa apa in permeat trimitandu-l in rezervor (j) si concentrat trimitandu-l la scurgere, 4 e spatiul filtrului cu carbuni activi. 5 e lampa Uv, aproape obligatorie cand exista un rezervor de apa neprotejata de clor.

Acolo e este supapa de imbinare, care serveste la reglarea nivelului salin al apei, amestecand apa microfiltrata cu cea obtinuta prin osmoza.

Instalatiile pentru productie directa se deosebesc prin absenta rezervorului de apa. Utilizarea unei membrane adecvate dimensionate si existenta unei pompe de propulsare garanteaza o productie suficienta (intre 1 si 3 litri de apa pe min) in functie de model.

Schema ilustreaza o instalatie domestica prin osmoza inversa de productie directa, primele doua filtre servesc la protejarea membranei, in acest caz pompa refoloseste o parte din apa eliminata anterior diminuand din rebutul total ( in acest caz 40 este produs si 60 eliminat) filtrul final regleaza gustul.

Intretinerea instalatiilor prin osmoza , la fel ca a tuturor instalatiilor de tratare a apei potabile, e foarte imporatnta, anumite indicatii de intretinere fiind incluse in sectiuneainformatii tehnice pentru intretinerea osmozei.

Pentru informatii suplimentare contactati-ne

Substante daunatoare,contaminanti apa

gabriel.filip@wts-online.ro — Mon, 01 Aug 2011 13:05:15 +0000

Cand vorbim de substante daunatoare, trebuie sa fim foarte atenti. Apa din reteaua de distributie este deja potabila, administratorul acesteia garantand in termenii legii ca parametrii substantelor dizolvate nu depasesc parametrii prevazuti de legislatie. Prin urmare administratorul retelei garanteaza o calitate legala a apei. Termenul daunator ar putea dezvalui o conotatie emotiva si nu una bazata pe realitatea stiintifica, care dispune de o solida baza stiintifica. De exemplu teama legata de sodiu e generata de o informare incorecta din partea unor marci de ape minerale care pun in contrast sanatatea in prezenta sodiului in apa (e imposibil ca sodiu, care e de natura exploziva in contact cu apa, sa influenteze sanatatea, doar daca se vorbeste de ionul de sodiu, atunci da).

Parasind acest sector emotiv si subiectiv al substantelor daunatoare, putem trasa o imagine reala asupra poluantilor prezenti si a patologiilor asociate lor. In acelasi timp este interesant sa descriem cauzele diversilor poluanti posibili in apa de la robinete.

Originea poluarii prezente in POU ar putea fi, in unele cazuri, legata de originea instalatiei distributive sau de o incorecta dimensionare.

Utilizarea tuburilor de plumb e stopata de cateva decenii, dar unele cladiri nu au dispus de inlocuirea acestor tuburi.

Utilizarea rezervoarelor de acumulare e necesara fie pentru a garanta fluxul acolo unde revizia nu e constanta, fie pentru a face fata unei retele distributive deficitare.

In unele cazuri conductele subterane au fisuri si atrag in interior elemente contaminante.

Rareori se intampla ca statia de pompare sa fie cauza depasirii parametrilor care garanteaza calitatea apei, in aceste situatii Primaria fiind informata asupra acestui fapt.

Escavarile si lucrarile de restaurare pot fi cauza deteriorarii temporare a calitatii apei potabile din POU.

Un argument obiectiv, nascut din studii aprodundate in cautarea unor solutii optime, este cel referitor la produsele derivat din dezinfectare, acestea sunt rezultate din substantele dezinfectante utilizate de administatorii apeductelor pentru a mentine calitatea apei, in ciuda riscului unei proliferari bacteriene.Pentru a garanta calitatea apei la punctul de consum se folosesc substante de dezinfectie. Doza este stabilita in functie de diferiti parametri, printre care statusul retelei de distributie , ori absenta ei, originea apei din retea.
Produsele cele mai folosite sunt hipocloritul,bioxidul de clor si ozon, in unele tari se foloseste cloramina (USA-Spania). La inceput folosirea lor era studiata in functie de costuri, de complexitatea tehnica si rezduri organoeletice(miros-gust) .In ultimele decenii s-a descoperit ca dezinfectatii folositi genereaza anumite reziduri care pot avea efecte nocive pentru sanatatea umana .Folosirea acidului hipoclorit genereaza in special Trialometani (THM),si Clorati
Bioxidul de clor la randul lui produce Clorati si Cloriti
Ozonul el insusi e nociv dar genereaza Bromoformiu
Cloramina determina formarea cloraminei organice ,nitrati si nitritiFormarea acestor reziduri depinde de cantitate ,tipul de substante folosite,calitatea apei,aciditate, prezenta de materie organicada (TOC ) si temperatura.
Institutiile de distributie a apei potabile garanteaza ca prezenta acestor substante sa fie minima ,sub parametri stabiliti de lege.
In unele ocazii pentru a depasi aceste produse derivate din dezinfectie se folosesc lampile cu ultraviolete.

La tabelul cu substante daunatoare nu e cu siguranta unul exhaustiv, dar are scopul de a cataloga in ordine sistematica substantele nocive, indicand care sunt riscurile expunerii si care sunt tratamentele adecvate. In privinta efectelor posibile ale acestor substante, e bine sa nu ne alarmam. Depasirea valorilor parametrice nu implica o patologie imediata, e nevoie, statistic vorbind, de ani indelungati de consum pentru a exista consecinte patologice.

Cum alegem instalatia pentru tratarea apei potabile

gabriel.filip@wts-online.ro — Mon, 01 Aug 2011 11:39:16 +0000

Achizitionarea unei instalatii de tratare a apei potabile e o alegere dificila. Urmatorul pas e sa hotaram ce tip de instalatie sa folosim si care sunt motivele acestei achizitii.
In acest punct problema devine delicata, intrebarea adecvata fiind: ce fel de apa vreau?
Ne incredem in cel care sustine ca exista o apa perfecta pentru fiecare anotimp, pentru fiecare tip de persoana in parte, in functie de organism, tip de alimentatie, localizare geografica, tipul de ocupatie, de varsta avuta, poate avea nevoie de apa (plata, bogata in saruri, sau doar in anumite saruri, sau fara anumite saruri, etc.).
Instalatiile bazate pe osmoza inversa au functia de a reduce puternic totalitatea substantelor dizolvate in apa. Indeparteaza marea parte a substantelor saline, eliminand si toate substantele toxice.
Caracterul organoleptic al apei poate rezulta modificat, caci eliminand carbonatul de calciu rezulta o serie de fenomene tampon.
Apa e foarte usoara si pura din punct de vedere bacteriologic. Exista instalatii cu un cumul si producere directa. In acest caz este nevoie de o lampa UV.
Instalatiile bazate pe filtrare multipla (sedimente + carbuni activi si lampa UV) au indatorirea de a indeparta in totalitate poluantii de natura organica, lasand nealterat continutul de saruri. Prezenta lampii cu UV ofera siguranta unei ape pura din punct de vedere bacteriologic.
Conform legislatiei in vigoare, toate instalatiile bazate pe carbonati activi trebuiesc autorizate de Ministerul Sanatatii.
Atunci cand se face aceasta alegere, trebuie tinut cont si de alte criterii cum ar fi costurile de intretinere si prezenta personalului calificat. Originea de provenienta a partilor componente trebuie sa fie una sigura si certificata.
Contacteaza-ne, vom raspunde la intrebarile dumneavoastra !

Apa rafinata

gabriel.filip@wts-online.ro — Wed, 15 Sep 2010 13:16:31 +0000

Tratamentul apei potabile direct la sursa este o realitate in plina expansiune, existenta in multe tari, independent de conditiile retelei de distributie hidrologica, in buna conditie sau insuficienta pentru a garanta un standard de calitate comparativ cu cel al apei imbuteliate.
De fapt principala sarcina a statiilor de rafinare a apei potabile e aceea de a garanta cu certitudine calitatea apei din punctul de plecare si in acelasi timp de a imbunatati calitatea apei destinata consumului uman; de la calitatea juridica garantata de reteaua de distributie la o calitate reala garantata de instalatiile de tratare a apei.
Multe statii de pompare au apa foarte buna, dar in ciuda acesteia cele mai multe persoane prefera, pentru consum propriu, sa foloseasca apa imbuteliata. Presiunea mass-mediei in favoarea consumului de apa imbuteliata precum si o retea de distributie slaba, toate acestea il indeamna pe cetatean la consumul de apa la sticla.
In conditiile in care reteaua de distributie nu se ridica la nivelul unei bune furnizari a apei, atunci orientarea catre apa imbuteliata este mai insemnata.
Tehnicile de tratare a apei direct de la sursa permit obtinerea unui produs de calitate optima (apa) avand beneficii considerabile.
Termenul corect, cerut de Ministerul Sanatatii, se refera la tratarea apei potabile la punctul de folosire, tocmai pentru a nu se crea confuzii sau false asteptari referitoare la beneficiile miraculoase ale acestor statii. Apa distribuita de retelele hidrologice variaza de la o zona la alta, in functie de provenienta si de tipul de tratament suportat, in acelasi timp acestea avand o administrare comuna cu aceeasi retea de distributie, cu cea publica cat si cu cea de bloc . Procesul de rafinare nu e de un singur tip si depinde de tipul de apa, de necesitati si de nevoile personale ale oamenilor.
Unele persoane sunt obisnuite sa bea apa plata, la fel cum alte persoane au nevoie de apa minerala si tot asa.
Prin urmare, exista diverse tipuri de tratament care exploateaza principii diferite. Aceste sisteme de filtrare isi pot sustine actionarea lor pe principii fizice, chimice sau simple procese mecanice, sau prin combinarea tuturor acestor principii.
In continuare vom descrie imaginea generala a ceea ce azi piata pune la dispozitie, facand referire la solutiile aflate in stadiu de laborator si test.
Tema tratamentului apei potabile nu se rezuma doar la simpla descriere a tipurilor de tratare si a eficacitatii lor, este esentiala rezolvarea problemei referitoare la instalarea corecta si la mentenantacorespunzatoare. Nu exista pana in prezent sisteme universale si care sa dureze la infinit, cel putin pana in prezent stiinta moderna nu a gasit inca solutii la acest nivel. O instalatie care nu dispune de un procedeu de mentenanta e periculoasa, iar pe termen lung poate contribui la inrautatirea calitatii apei.
Problema urmatoare, cea a masurii parametrilor de control, e o parte integranta a sistemului de filtrare.
Legislatia italiana care e aliniata cu cea de la nivel international are o pozitie avangardista care reglementeaza legile referioare la modul de operare in acest domeniu.
In final adoptam problema privind tutela consumatorului/utilizatorului cu indicatiile referitoare la modul de gestionare a propriei instalatii, sfaturi referitoare la achizitie, si conditiile necesare unei bune protejari impotriva factorilor daunatori sanatatii sau pentru portofoliu (administrare si recomandari).
Sarcina WTS este de a aduce la cunostinta publicului larg importanta scopurilor sale de a imbunatati calitatea vietii. WTS furnizeaza o serie de servicii dedicate acestui domeniu.

Tratarea apei potabile in punctul de consum

gabriel.filip@wts-online.ro — Wed, 15 Sep 2010 13:15:56 +0000

Aceasta este expresia corecta cand vorbim de instalatii construite pe o retea de apa deja potabila. Sa vorbim de filtre nu ar fi o exprimare corecta.
Apa pura poate fi un concept chimic sau fizic, dar nu unul biologic legat de alimentatia umana. Apa, asa cum o percepem cu totii, adica cea destinata cunsumului uman, nu e doar o molecula compusa din doi atomi de hidrogen si unul de oxigen. E o realitate mult mai complexa la care corpul uman reactioneaza in moduri diferite in functie de multi factori. Prezenta unor saruri sau substante poate avea efecte pozitive sau negative in functie de tipul de alimentatie, activitate, varsta si multe altele.
Pentru o mai profunda intelegere a acestui aspect, sa ramanem la sectiunea site-ului dedicata apei Sanatate si bunastare
Substantele daunatoare prezente in apa pot avea origini diferite si nu toti factorii poluanti pot fi imputati actiunii umane.
Poluantii de origine antropica sunt de mai multe feluri si depind de multi factori. Un caz care reflecta complexitatea acestui argument este de exemplu cel al poluarii surselor hidrologice din munti, cauza fiind utilizarea de substante care favorizeaza producerea de zapada artificiala.
Pentru a obtine din punct de vedere bacteriologic apa pura, retelele de distributie folosesc majoritatea timpului dezinfectanti care genereaza substante nocive, produsele derivate de dezinfectare
Exista apoi o poluare legata de parametri organolettici ai apei, savoare, miros si culoare, care influenteaza mult alegerea noastra.
E nevoie de o cantitate infima de substanta pentru a da apei o savoare neplacuta, uneori cantitatea de substante dizolvate este inferioare celei de rilevabilita experimentala si totusi gustul se se altereaza.
Metodele de tratare a apei destinata consumului uman sunt multe, si se bazeaza pe actiunea mecanice, fizice, chimice. Aplicarea lor asupra sistemelor de tratare la Punctul de folosire implica o serie de cunostinte tehnice pentru depasirea diferitelor obstacole.
La Alegerea tipului de tehnologie pentru utilizare si achizitionarea tipului de aparatura e in stransa legatura cu diversi factori, motivatia initiala, cu siguranta, derivand dintr-o necesitate care primeaza, odata cu calitatea si eficacitatea. De-a lungul anilor trebuie sa fie in acord cu criteriile de economie si de siguranta.
Pentru a completa imaginea acestei sectiuni, vom mentiona si problema calcarului, cu toate ca prezenta sau nu a apei dure influenteaza foarte putin sanatatea unei persoane.

Apa, sanatate si bunastare

gabriel.filip@wts-online.ro — Wed, 15 Sep 2010 13:15:24 +0000

Apa este un bun primordial pentru viata: orice forma de viata este dependenta de apa.
Apa este componenta esentiala a celulei, joaca un rol fundamental in reactiile chimice ce acompaniaza procesele vitale, este solvent pentru majoritatea nutrientilor, prin intermediul apei organismul elimina deseurile specifice metabolismului, joaca un rol esential in procesele digestive, este fundamentala in reglarea temperaturii corporale, actioneaza ca lubrifiant si amortizator in articulatii si in tesuturi si mentine pielea si mucoasa elastica si compacta.

Pentru a putea fi consumata de catre om ca bautura, apa trebuie sa posede o serie de caracteristici calitative: in afara de faptul ca trebuie salubrizata si curata, apa nu trebuie sa contina micro organisme, nici alte substante in cantitati care ar fi un pericol pentru sanatatea umana.
Apa curata e inodora, fara gust si de asemeni si incolora, de-a lungul cursului care o separa de punctul de captare, se imbogateste cu minerale devenind si un aliment.
Importanta apei deriva si continutul de saruri minerale dizolvate in apa si care sunt absorbite si utilizate in procesele organice ale corpului uman. Nevoiele de apa variaza de la un individ la altul in functie de tipul de alimentatie, de conditiile climatice, de activitatea fizica depusa, de sex si varsta; in orice caz, pentru a vorbi de conditii acceptabile de viata, conform OMS ar trebui asigurate cel putin 50 de litri de apa de persoana pe zi.
Dupa cum e bine stiut, consumul de apa difera de la o tara la alta, in lume existand peste un miliard de persoane care nu au acces la apa potabila, in timp ce in alte state cantitatea de apa consumata depaseste cu mult cota minima estimata ca necesara.
Prin urmare motivatiile ar trebui cautate in mod deosebit in distribuirea neuniforma pe planeta a acestei importante resurse.